Maramures

PELERINAJ 3 ZILE
Barsana, Sapanta, Rohia, Nicula
Bacau – Roman – Gura Humorului -Iacobeni- Borsa – Barsana – Sighetul Marmatiei – Sapanta – Cavnic – Surdesti – Plopis – Rohia – Gherla – Nicula – Bistrita Nasaud – Tihuta Vatra Dornei – Bacau

Cel ce primeşte cuvintele Cuvântului lui Dumnezeu, primeşte pe Dumnezeu, primeşte pe Dumnezeu-Cuvântul.

Ziua 1.~550 km. Ora 6.00 Intalnirea grupului imbarcarea in autocar si deplasarea pe traseul, Bacau – Roman ( scurt popas la catedrala arhiepiscopiei Romanului si Bacaului pentru inchinare )- Gura Humorului – (M.rea Humor – M.rea Voronet ,patrimoniu UNESCO )- Campulung Moldovenesc – Obcina Mestecanis – Iacobeni – Carlibaba – Pasul Prislop ( M.rea Prislop ) – Borsa – Moisei – (monumentul eroilor martiri) – Sacel – Dragomiresti ( muzeul Tarancii Romane, unicat in lume ) M.rea Barsana ( participare la slujba ), Cazare Hotel – Pensiune 2-3*,Barsana.
Ziua 2.~250 km. Dimineata ne deplasam spre Sapanta pentru a vizita Cimitirul Vesel ( Aflat in patrimoniu UNESCO, unic in lume )- Sighetul Marmatie (Memorialul Durerii)- Muzeul Maramuresan – Cavnic – Bisericile de lemn Maramuresene de la Surdesti si Plopis – M.rea Rohia ( participare la slujba ) Cazare Hotel – Pensiune 2-3* zona Targul Lapus.
Ziua 3.~500 km. Ne luam ramas bun de la tara Maramuresului si ne indreptam spre M.rea Nicula pentru inchinare, continuam traseul spre Bistrita Nasaud – Prundul Bargaului – Piatra Fantanele ( M.rea Piatra Fantanele si castelul Dracula ) – Pasul Tihuta – Vatra Dornei – seara tarziu ajungem in Bacau.

Pret 250 Lei/pers

Date de plecare: in fiecare zi de Vineri

Nota: Pretul este calculat pentru plecare din Bacau

Servicii incluse:
Transport Autocar clasificat ( doi soferi )
Cazare (2 noapte ) Hotel-Pensiune 2-3* Camere cu 2-3 paturi, grup sanitar propriu

Servicii neincluse:
Intrarile la obiectivele turistice
Cheltueli personale
Mănăstirea Bârsana a fost construită de familia lui Dragoş Voievod în secolul al XVI-lea pe malul stâng al Izei, fiind strămutată apoi pe malul drept pe locul numit Podul Mănăstirii. Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului a fost desfiinţată, oficial, în 1740. Iar la 12 iulie 1791 mănăstirea a fost desfiinţată şi ea, călugării au fost alungaţi şi s-au refugiat în Moldova la Mănăstirea Neamţ. Atunci mănăstirea a fost devastată, chiliile şi clădirile anexe distruse, averea confiscata.
Reînfiinţarea mănăstirii nu s-a putut concretiza decât după 1989, când bârsăneştii, împreună cu Părintele paroh Gheorghe Urda, au luat hotărârea să ridice o nouă mănăstire pe locul unde a fost cea veche şi, în 1991, au început să adune materialul lemnos pentru biserica mănăstirii.
Reconstrucţia Mănăstirii Bârsana este o punte între trecut şi viitor. Folosind ca sursă de inspiraţie tradiţia locală, toate clădirile din incinta mănăstirii sunt executate din lemn de stejar şi pietre de râu, fiind ridicate de meşteri din localitate, asigurând astfel continuitatea artei cioplirii şi îmbinării lemnului.
Localnicii spun că fundaţia bisericii a fost săpată într-o singură zi de către ei, fiecare mândrindu-se cu numărul de zile lucrate pentru ridicarea acesteia. Umblă vorba că majoritatea meşterilor care au lucrat la turn, după terminarea construcţiei au avut o mulţime de necazuri: Iura Pătru acum locuieşte singur la marginea satului şi este foarte bolnav; familia lui Toader Bârsan a murit – soţie şi copii; Vasile Rusu, cel care a avut curajul să urce şi să aşeze vărful crucii pe turla bisericii, a paralizat. Cea mai mare „jertfă” a adus-o părintele Urda, prin fiul său Cristian care a murit „ca plată pentru râvna părintelui de a reconstrui biserica dispărută”.
MBarsana
Folclorul local menţionează că pentru orice construcţie realizată, biserică sau casă nouă, trebuie făcută rânduiala veche, aceea de a îngropa un cocoş cu capul tăiat sub talpa bisericii împreună cu nişte grâu (precum mitul meşterului Manole). Deoarece nu s-a făcut acest ritual, biserica nouă a „cerut” o plată mai mare: capete de oameni. Aşa explică localnicii nefericitele evenimente în care au fost implicaţi cei care au pus umărul la ridicarea frumosului lăcaş. O fi mit ….sau realitate … asta nu vă pot zice
Chiar dacă este o construcţie realizată relativ recent, Mănăstirea Bârsana este unul dintre obiectivele turistice care nu trebuiesc ratate dacă ajungeţi în Maramur

Scurt istoric al Mânăstirii Nicula

IcoanaNicula

Icoana Maicii Domnului pictata în 1681 de preotul ortodox Luca
Mânăstirea Nicula este cunoscută ca unul dintre cele mai vechi aşezăminte monahale din spaţiul românesc – 1552; şcoală pentru „grija sufletelor şi învăţătura pruncilor” – 1659; centru de spiritualitate şi cultură prin: Icoana făcătoare de minuni, pelerinaj şi pictura pe sticlă – 1699.
În anul 1326, Nicula era o pădure, în care s-a nevoit pustnicul ortodox Nicolae, cel care împrumută numele său pădurii, satului şi mânăstirii. Prima mărturie istorică ce atestă aşezarea monahală este legată de prezenţa unei biserici de lemn, stil maramureşan, cu hramul „Sfânta Treime”, datată 1552. Între 1712-1714 biserica se reînnoieşte, dar va cădea pradă unui incendiu în 1973, fiind înlocuită cu o biserică de lemn, datând din secolul XVII, strămutată aici din cătunul Năsal – Fânaţe.
La 1659 este nu numai chinovie monahală, ci şi şcoală „împărătească” unde învăţau copiii din satele dimprejurul mânăstirii, călugărilor revenindu-le şi misiunea de dascăli.
Începând cu 15 februarie 1699, Nicula iese din anonimat, devenind unul dintre celebrele locuri alese de Maica Domnului. Icoana ei, pictată de preotul ortodox Luca din Iclod în anul 1681, avea să plângă timp de 26 de zile, ca o prevestire a tristelor evenimente ce vor avea loc în jurul anului 1700, atât pentru viaţa monahală, cât mai ales pentru întreaga Ortodoxie românească din Transilvania. Din acest moment Maica Domnului va deveni nădejdea izbăvirii din robie, boli şi nevoi, credincioşii obişnuindu-se a veni în pelerinaj, an de an, pe jos, cu prapuri, cântând: „Am venit Măicuţă să ne mai vedem, să-ţi spunem necazul care-l mai avem!”
Plângerea icoanei va da naştere picturii pe sticlă, meşteşug călugăresc învăţat şi de săteni, Nicula devenind astfel prima şcoală de acest fel din ţara noastră. Această tradiţie este păstrată şi astăzi cu sfinţenie de către monahi, adăugând şi pe cea a picturii bizantine pe lemn.
Biserica de zid s-a construit în perioada 1875-1879-1905, iar pictura interioară s-a realizat în tempera de prof. Vasile Pascu în 1961. Iconostasul care o împodobeşte este sculptat în lemn de tei de Samuil Keresteşiu din Tăşnad la 1938 şi are în centru Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Prin forma sa solară, iconostasul este unicat şi de o rară frumuseţe.
Stăreţia a fost construită între 1978 – 1989. Ea adăposteşte un paraclis cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae” şi o importantă colecţie de icoane vechi, pictate pe sticlă şi pe lemn, precum şi o colecţie de cărţi vechi de cult printre care şi „Cazania” mitropolitului Varlaam, tipărită în anul 1643.
Anul 2001 marchează istoric Mânăstirea Nicula prin intervenţia Arhiepiscopului Bartolomeu al Clujului, care rectitoreşte aşezământul monahal, reorganizându-l urbanistic şi, împreună cu obştea călugărească, demarând construcţia de noi edificii: Biserică, Casă de creaţie, Centru de studii patristice, Corp administrativ, Arhondaric şi Clopotniţă. S-a reuşit, până în prezent, edificarea Casei de creaţie, ce cuprinde reşedinţa arhiepiscopului, biblioteca și atelierul de pictură. Biserica mânăstirii este în faza de finisaj, atât la lucrările interioare cât și exterioare, de asemenea și Centrul de studii patristice.
Obştea de monahi, treizeci la număr, se nevoieşte cu timp şi fără timp, prin rugăciune şi muncă, asemeni Maicii Sfinte, întru chemarea Mântuitorului Hristos: „Cel ce voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze!”

Manastirea Rohia

Manastirea Rohia
Manastirea Rohia – Manastirea Sfanta Ana – se afla in inima Maramuresului si a credinciosilor romani, atat din tara cat si de peste hotare. Manastirea maramureseana din „Tara Lapusului”, constituind unul dintre valoroasele monumente bisericesti si de arta religioasa ale tarii, este asezata intr-un cadru pitoresc, pe coama unui deal, in mijlocul unei paduri de fag si de stejar.
MRohia
Manastirea Rohia constituie locul privilegiat al cautatorilor de liniste sufleteasca si al iubitorilor de frumos. Prin reorganizarea Bisericii Ortodoxe Romane, Manastirea Sfanta Ana – Rohia se afla sub obladuirea canonica a Episcopiei Ortodoxe Romane aMaramuresului si Satmarului.
Manastirea Rohia – scurt istoric
Inceputurile Manastirii Rohia sunt legate de persoana preotului ortodox roman Nicolae Gherman (1877-1959), paroh in satul de la poalele Dealului Viei – Rohia, deal pe care se gaseste asezata manastirea. Preotul ctitor a zidit manastirea in memoria fiicei sale, copila Anuta, pe care a pierdut-o, fiind chemata la Domnul in noiembrie 1922, la varsta de numai 10 anisori. Aceasta fetita s-a facut un binevestitor al voii Domnului caci, nopti de-a randul, copila ii aparea in vis tatalui ei, rugandu-l sa construiasca, „o casa Maicii Domnului” in Dealul Viei din hotarul Rohiei.
MRohia1
La inceput indureratul parinte tainuia in inima sa visele, pana cand, intr-o zi o femeie credinciosa, Floarea lui Ilie, a venit la el si i-a spus: „Parinte de ce nu asculti glasul lui Dumnezeu, care-ti porunceste prin copila Anuta, sa faci casa Maicii Domnului in Dealul Viei?” Nedumerit, parintele o intreaba: „Ce casa sa fac Maicii Domnului?” La care femeia i-a raspuns: „Manastire sa faci, parinte!” In acel moment, parintele Nicolae si-a dat seama ca este vorba de o hotarare divina si, cuprins de o liniste sufleteasca, s-a hotarat sa construiasca o manastire in amintirea copilei sale si pentru mangaierea credinciosilor din aceste parti.
Sprijinit de consatenii sai, parintele hotaraste ridicarea Sfintei Manastiri a Maicii Domnului intr-o poiana numita „la stejarul lui Pintea” unde, potrivit obiceiului a fost infipta o cruce. Peste cateva zile, insa, constata uimiti ca sfanta cruce, pe care o asezasera in poiana, nu mai era la locul ei, ci se afla in alta parte, tocmai pe pintenul dealului, pe o stanca.

Banuind ca o mana rauvoitoare a savarsit aceasta mutare, crucea a fost adusa si asezata la locul ei iar un credincios, pe nume Alexandru Pop, a ramas de paza peste noapte. Seara tarziu, cand a inceput sa ninga, credinciosul s-a intors acasa. A doua zi, dis de dimineata, cand a ajuns acolo, desi nu era nici o urma pe zapada proaspat cazuta, crucea nu era la locul ei ci a fost din nou gasita pe locul unde se afla actuala biserica a manastirii. Cu totii au considerat ca acesta nu poate fi decat un semn revelat prin care s-a aratat locul unde sa fie construita biserica sfintei manastiri.